În cartierul Tătăraşi, în sud-vestul cimitirului Eternitate din Iaşi, există încă de la începutul veacului al XVII-lea o bisericuţă de lemn având hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate nici ctitorul şi nici aspectul arhitectural al locaşului, din unele documente rezultă că între anii 1637-1680 „un popă Ursu de pe Poarta” era preot al acestei biserici (Gheorghe Ghibanescu – Trecutul Bisericii Romane).
Un document din anul 1669 păstrează semnătura unui popa Ursu de la Biserică Roscai (Bogdan Petriceicu Haşdeu – Arhiva Istorică). De asemenea, se menţionează că în timpul domniei lui Vasile Lupu biserica a fost sediul călăraşilor agiei.
Din surse istorice reiese că bisericuţă de lemn ar fi fost construită în anul 1637, după unii de un preot Roşca Constantin, după alţii de un boier Roşca Codreanu. Se pare că numele acestui boier (Roşca) s-a fi adăugat la numele bisericii, pe lângă hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil.
Alte date istorice îl menţionează că ctitor pe Roşca Constantin (1671-1722), vistier, pârcălab de Hotin, hatman şi mare vornic. Un alt ctitor ar putea fi Vasile Roşca (1622-1645), mare armas, mare medelnicer, mare jitnicer şi vornic de poartă.
O troiţă situată în imediata apropriere a bisericii actuale, marchează locul unde era Sfânta Masă a bisericii de lemn. Biserica de lemn a dainut până în 1832, an în care pe locul ei, probabil în imediata apropriere, a fost zidită, din temelie, o nouă biserică din cărămidă şi piatră, care, la rândul ei, a fost incendiată şi distrusă în mare parte în anul 1850. Biserica a fost refăcută în anul 1852 de monahul Rafael şi Epitropul Petru Dorneanu cu contribuţia substanţială a enoriaşilor, biserica ce există şi în prezent fiind într-o stare foarte bună. Cu această ocazie, a fost adăugat că patron pe lângă Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Îngerul Rafail, precum şi un al doilea hram, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, hramuri care se păstrează şi în prezent.
În interiorul bisericii, deasupra uşii de intrare în pronaos, există o inscripţie scrisă în anul 1913 , cu ocazia unor reparaţii făcute în interior şi exterior, având următorul conţinut: „Această Sfânta Biserică s-a zidit din temelie lângă vechea biserică la anul 1832. S-a restaurat după ardire la anul 1852, iar în anul 1913 s-a zugrăvit din nou intern şi extern de către Epitropie cu ajutorul enoriaşilor, paroh fiind Econom N. Agapi, pictor N. Kroft. Această placă făcută şi donata de F. Faering sculptor constructor”.
Impunătoare prin masivitatea şi frumisetea ei, Biserica este construită în plan treflat, cu absidele naosului dreptunghiulare şi cea a altarului în semicerc, cu ferestrele în arc de cerc în partea superioară, pridvor adăugat şi o singură turla tetragonală cu colţuri rotunjite, care serveşte o clopotniţă. Turla are trei ferestre mari, câte una pe fetele din nord, vest şi sud, şi una mică pe faţă de est, toate în bolta la partea superioară. Fiecare fată este ornată cu câte doi pilaştri angajaţi în zid, situaţi înspre extremităţi. Intrarea în locaş este pe latura vestică a pridvorului. În interior biserica este împărţită în pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este pătrat, spaţios, cu câte o fereastră mare dreptunghiulară, la nord şi la sud, cu plafonul drept şi candelabru în partea centrală. Pronaosul are formă dreptunghiulară, cu câte o fereastră la nord şi sud. În fiecare arcadă atârna câte un candelabru. Naosul este redus ca mărime. Absidele sunt situate în semicerc cu câte o fereastră în centru. Catapeteasma este din lemn, frumos sculptată şi ornata, cu patru colonete, câte două la dreapta şi la stânga uşilor împărăteşti, aşezate pe două rânduri, astfel că se întind pe toată lăţimea acesteia. Icoanele catapetesmei sunt pictate în ulei pe lemn. În partea dreaptă a catapetesmei se afla icona Sfinţilor Voievozi Mihail şi Gavriil şi Îngerul Rafail, ocrotitorii sfântului locaş. Aceasta icoană este îmbrăcată în argint, datată 1849.
În periaoda 1995 -1998 s-a reînnoit pridvorul bisericii şi s-a construit un lumânărar.
În ultimii ani, cu ajutorul Sfintei Treimi s-a reuşit pictarea interiorului bisericii, pictura realizată în tehnica frescă.
În curtea bisericii a fost un cimitir, fapt atestat de prezenţa unei pietre funerare.
Construcţia casei parohiale a început în septembrie 1928 fiind desăvârşită şi sfinţită la 25 august 1929, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei fiind I.P.S. Pimen Georgescu.
